Nu deţin indicatori statistici cu privire la dimensiunile lipsei de dialog politic din România. Nici nu cred că e nevoie: absenţa unui consens pe pachetul bazal al unei agende de dezvoltare durabilă, consecinţă a maximei atrofieri a acestui dialog, îşi dă măsura în sutele de proiecte care nu trec ciclul electoral intrând direct în clasa ruinelor moderne, în zecile de strategii făcute de miniştri cu mandate meteorice şi aruncate la coş de succesor, în gregarismul şi ţopârlănia de a nu vedea deloc masa verde ci doar bâta şi înjurătura. Continuă lectura „OBLIGAŢIA DIALOGULUI POLITIC”
EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU
Cascada de derapaje prezidenţiale adusă în punctul de maxim de declaraţiile – aparent confuze (afirmaţii şi eschive), dar cu glazură/ ingrediente de „şmecherie” provincială – în cazul privatizării CFR Marfă precum şi obsesia Udrea* pentru care răvăşeşte diversionist viaţa politică, i-au retezat dreptul şefului statului de a rămâne în scenă, sub orice formă, după epuizarea mandatului. Continuă lectura „EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU”
AUTOHTONIZAREA – NON PROIECTUL RESTAURAȚIEI
Autohtonizarea este un proces, alternativ tacit și zgomotos, de decuplare etapizată de la valorile, instituțiile și regulile europene și occidentale. Am construit semnificația extinsă a termenului, lărgind fanta DEX-ul către concept, un concept opus globalizării. În economie, în justiție, în cultură, în abordarea relației stat/religie, într-un fals forum economic al afaceriștilor cefei de porc însoțite de bere, se scrie pagină cu pagină, în marșarier istoric, cronica autohtonizării. Mandarinii noului curent ad-hoc, au încropit un grup de teorii ale insularizării, desincronizării și contratimpului. Populația pare să cadă pradă seducției, în timp ce vocea adevăratei elite*, cea filo-europeană, s-a șubrezit într-un amurg timpuriu. Continuă lectura „AUTOHTONIZAREA – NON PROIECTUL RESTAURAȚIEI”
ATENŢIE LA LUCIAN BOIA !
Ca o notă de subsol la Salonul Cărții de la Paris remarc reapariția, în penumbra discursului public a etichetărilor reconstruite după logica „cetății asediate”. La standul României am auzit vorbindu-se despre „agenda culturală antiromânească”, „istorie antinațională”, sintagme năucitoare, rostite apăsat de personaje cu aparent pedigree. Istoricul Lucian Boia a făcut obiectul unui astfel de tir „confidențial”. Continuă lectura „ATENŢIE LA LUCIAN BOIA !”
„EU VOTEZ DNA!”
Cu un deceniu în urmă, tânărul reformist de atunci Cozmin Gușă lansa inspirata metaforă a „bătăliei de desen animat” în încercarea de a surprinde tricky esența conflictului politic „mediat” de justiție: personajele își turtesc craniile cu ciocane imense, se taie de la brâu, se aruncă reciproc în prăpastii înfricoșătoare, în foc, în apă pentru ca, la sfârșit, să apară „gonflați” și întregi, cu fețe zâmbitoare, înainte ca genericul să inunde ecranul. Continuă lectura „„EU VOTEZ DNA!””
„CONFLICTUL ÎNGHEŢAT” ŞI EPOCA POST-GEORGESCU
Conceptul care poate fi aplicat României „la zi” este desprins din teoria relațiilor internaționale: ne găsim în tiparul unui „conflict înghețat” cu scadență la alegerile parlamentare. Previziunea intensității: portocaliu care virează spre roșu. Lucrăm cu indici fragili într-un câmp minat. Continuă lectura „„CONFLICTUL ÎNGHEŢAT” ŞI EPOCA POST-GEORGESCU”
REIDEOLOGIZAREA POLITICII
De peste un deceniu, politica românească încropește soluții fără viziune, în laterala tacticilor de reacție, pompieristic, dansând pe conjuncturi.
Ultimul lider doctrinar, Adrian Năstase, a sosit la putere în 2000 pe aranjamentul cu miez ideologic din lucrarea „Bătălia pentru Viitor” și intră azi la „necitabili”. Fără aspirații conceptuale, Traian Băsescu a tras câteva tușe ideologice, parte pe reforma învățământului sau sănătății, în maniera neoconservatoare, parte pe politica ICR (goodpoint!). În rest, tăcere. Continuă lectura „REIDEOLOGIZAREA POLITICII”
SCOPUL NU SCUZĂ MIJLOACELE*
Nu destinul politic al lui Traian Băsescu mă îngrijorează în această perioadă, ci dispreţul implicit al politicienilor, de generaţie nouă şi veche, faţă de legi şi instituţii.
Cascada emasculării de atribuţii a unor instituţii-cheie şi al execuţiilor de persoane cu foc „de la sold” a atacat nu litera (ele sunt formal corecte), ci spiritul democraţiei (adică suma de imponderabile care alcătuiesc fundalul stabilităţii morale a statului de drept).
În toată această incredibilă desfăşurare de forţe, o mireasmă antidemocratică, antieuropeană şi general-xenofobă a umplut România, odată cu mirosul fetid de zeamă de gunoi scursă din pubele metalice, cariate de caniculă.
LECȚIA UNEI CRIZE CARE NU S-A SFÂRȘIT
În 15 decembrie anul trecut am creionat şi publicat în Q Magazine, un exerciţiu intelectual, „2012 – Noua ordine politică”, mixând previziunea subiectivă, născută din dorinţă, cu prognoza bazată pe informaţie relevantă, cu intenţia secundară de a propune tuturor celor potenţial interesaţi un draft de contract şi un planning de luat în studiu pentru o schimbare profundă a realităţii politice româneşti. Continuă lectura „LECȚIA UNEI CRIZE CARE NU S-A SFÂRȘIT”
ÎNSEMNĂRI FRUGALE DE LA FORUMUL „THE ECONOMIST”
Joi, 24 noiembrie, la Radisson Blu, la Economist Conferences, mi-am notat, în telefon, câteva gânduri şi idei, pe care le reproduc aşa, în stare încă incandescentă, neperiate. Ordinea respecta fluxul emisiei. Continuă lectura „ÎNSEMNĂRI FRUGALE DE LA FORUMUL „THE ECONOMIST””