Joi, 24 noiembrie, la Radisson Blu, la Economist Conferences, mi-am notat, în telefon, câteva gânduri şi idei, pe care le reproduc aşa, în stare încă incandescentă, neperiate. Ordinea respecta fluxul emisiei.
Axioma „stick and carrots”. Băsescu este doar partea „stick” şi Guvernului Boc zona „carrots”. În ce climat se acţionează: Guvernul Boc glisează pe combinatorica structurilor locale controlate de baroni locali (în razboi surd cu Băsescu ) şi pe o grupare-punte de tip transpartinic (aparent fidelă, cu potenţial tranzacţional ridicat deci predispusă la întoarcerea armelor)- echilibru fragil, cu pericolul basculării, pe fondul unei opinii publice mutate deja în tabăra opoziţiei. Divizarea, învăluirea şi diversiunea mai pot fi singurele arme prezidenţiale. Resursa se duce în tabăra cealaltă, coerciţia nu pare suficientă. Băsescu ar fi instalat un ministru de finanţe care să facă saltul de la viziunea judeţeană, măcar la una zonală. Nu i-a ieşit. Pentru că Băsescu are setările corecte, ar merita sprijinit. Ultimul test: reforma administrativ-teritorială care ar sparge pungile ce hrănesc crima organizată, cea cu nasturii pocnind la cămăşi. Şantajiştii Guvernului, adevăraţii jucători din umbră. Daca nu-i iese nici asta, adio!
***
Mediile financiare evaluează la „micron” declaraţiile politice: într-o incintă cu frac şi joben obligatorii, opoziţia Ponta şi Antonescu se prezintă în pantaloni scurţi, sfidând chimia delicată a lumii The Economist, ceas atomic pentru economia globală. În contrast, Băsescu, raţional, precis şi în marginalii, străluceşte: punctează din nou. Da, nici el nu e pe lungimea de undă a finanţiştilor. Dar măcar e clar, agenda este acordată. Opoziţia se aude slab ca un post de radio bruiat care, când nu hârâie, încalecă alte frecvenţe într-un haos auditiv, din care răzbat neprofesionalismul, populismul, sictirismul şi ironia şcolară, de casă de cultură. „vom schimba tot, ha, ha”. Se aude fâşâitul mailurilor plecate din ipod-uri. E o glumă proastă? – se întreabă finance & corporate. Parola universală este predictibilitatea, menţinerea acordurilor cu FMI, anti-populismului, profesionalizarea, tehnicienii cu suport politic, etc. Capitalul primeşte cod galben de alertă după prestaţiile domnilor Victor şi Crin.
***
Războiul global, fără aliaţi strategici, e sinucidere pe termen mediu, indiferent de justeţea cauzei. Începutul unei drame: intrarea preşedintelui în zodia comunicării contra-curent, cum ar zice Dâncu. A mai pariat aşa, dar acum, Băsescu e prins, intern şi extern, într-o intersecţie de interese dramatic de divergente. Pe energie, Europa presează prin Comisie, care cere rapoarte, SUA printr-un lobby insistent/delicat ameninţător.
***
În energie se relevă „contrastrategia Băsescu”: firimituri pentru Europa, firimituri pentru SUA, lotul băieţilor deştepţi acoperă largul spaţiu rămas ca o formă de echilibru, de partaj al dezastrului. Iar Europenii ca şi SUA au cântat aria: nu luăm noi, bine că nu iau nici ceilalţi. Astfel, băieţii deştepți din energie au ajuns un tampon util. Băsescu nu este naivul Emil Constantinescu, care nu pricepuse nici măcar ce l-a învins, arătând cu degetul spre un zid de umbre. Baletul băsescian este pe o muchie subţire, subţire. Îmi vine în minte prestidigitatorul care aruncă în sus 7-8 farfurii – o secundă şi poate rata tot efortul. Mesajul lui Băsescu la Conferinţă acoperă, mai degrabă, o neputinţă convenabilă. Toţi ştiu răspunsul, OPCOM e un corset de fier, trebuie o bursă regională de energie, singura care poate desface ghemul de interese. Nu se face nimic, însă. Se clameaza doar voinţa!
***
Austria precursează Germania în decizii, în mai mare măsură decât Marea Britanie se defineşte ca lansatorul de semnale de avertizare al viitoarelor direcţii de acţiune ale Washingtonului.Teoria bilei ricoşate: Austria devine purtătorul de cuvânt al unei Europe ( a se citi Germanii) frustrate. SAP, colosul german rivalul Oracle, a pierdut absolut toate licitaţiile din România, o imposibilitate matematică aproape, care sfidează teoria probabilităţilor. Există o listă lungă de asemenea stranietăţi. Băsescu riposteaza dur, războinic, în direcţia Băncii Naţionale a Austriei, dar, lărgeşte un pic cadrul spre toată zona euro. „Ce va poate face?”- i-am întrebat pe bancherii austrieci la coffee breake – „mai nimic” şi zâmbete, totuşi, reţinute. „Europa” este legea ce trebuie să guverneze tranzacţiile economice ale României. Intracomunitar- sintagma cheie. Dar avem nevoie şi de americani care nici ei nu prind contracte grele. Nu trec de Forumurile pe Energie, nu vând F 16. După ce avertizează băncile austriece, Băsescu reia teza integrării amplificate, a Statelor Unite ale Europei. Jonglează abil cu cărţi iluzorii. Măcar să vină Deutsche Bank, cum se aude!
***
O observaţie de detaliu, de amănunt: preşedintele mulţumeşte prinţului Charles pentru promovarea pe care o face României şi apoi, ochii îi cad uimiţi pe completarea frazei care continuă cu „şi întregii Case Regale a Marii Britanii”, o extrapolare gafă maaaaare introdusă de vreun consilier furat de peisaj. Fraza se prelinge în surdină. Preşedintele o doseşte furios – mirat, căutând cu privirea un vinovat imaginar. Animalul politic nu ştie regula, dar simte enorm. Asta e forţa lui Băsescu. Spre deosebire de un alt demnitar (instinctul nu e molipsitor, doar aroganţa incultă!) care îl ridică pe Moştenitorul Coroanei Britanice, cu o frază care are efectul unui jet de stropi pe pantalonii noi, la rangul de „adevărat ambasador al României în lume” adică, un fel de Bute mai cu ştaif. Deci, omul care se pregăteşte să preia destinele Commonwealth-ului cu 23 de naţiuni a fost avansat, de o doamnă-pictorial. Nu rege al României –altă stupiditate – ci, deocamdată, doar ambasador onorific. Habar n-am dacă ochelarii mi s-au aburit de râs sau de plâns.