Contrar părerii unor distinși antevorbitori , eu presupun ca lucrăm deja la un stat european unic!
Dacă stabilim ca parametri obligatorii pentru o construcție politică, cultura și organizarea, constatăm imediat absența culturii comune, la nivelul UE, în sens antropologic, să zicem, (nu știm decât câteva nume „europene”, vă indemn să experimentați un vox-pop în oricare din statele membre), percepția publică este formată dintr-o cantitate mare de clișee, ale cetățenilor unui stat despre celălalte țări, nu există evident o limbă comună – chiar dacă asimilările de neologisme crează iluzia unui ambient lingvistic familiar. Continuă lectura „CÂTEVA CUVINTE DESPRE CULTURĂ ȘI ORGANIZARE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ”
Volumul colectiv „România noului val”, caracterizat de coordonatorul Marius Stoian ca fiind „un hub de idei”, a fost lansat, marți, la București.
Fotografii: (c) Liviu ȘOVA / AGERPRES FOTO
În cadrul evenimentului, Stoian a apreciat că volumul este lansat „într-un context în care lucrurile par a se prăbuși” dar, potrivit lui, evenimentele actuale oferă o „oportunitate fabuloasă” unei societăți civile „care pune în valoare oameni”.
Marius Stoian
Coordonatorul lucrării a adăugat că o carte de acest tip este „un semnal puternic că România are resurse umane capabile să producă idei și proiecte contemporane, elite racordate la fluxurile de idei și valori universale”.
„Cartea este un hub de idei”, a spus Stoian, care a adăugat că echipa ce a inițiat proiectul va încerca să ducă mesajul acestuia în toate centrele universitare cu reputație și a conchis că 2015 va fi „anul generației Y”.
„Când am fost invitat să scriu, am avut o ezitare și am întrebat dacă este locul meu în acest mănunchi de entuziasm. O caracteristică a vremurilor noastre este că rândurile sunt răvășite”, a declarat academicianul Daniel Dăianu, care semnează postfața cărții.
El a arătat că societatea are nevoie de prospețime, de oameni „care să nu fie prizonierii unor fundamentalisme”, și a apreciat că „România noului val” este „considerabil mai mult decât o colecție de eseuri”.
„La rădăcina răului cu care ne luptăm se află eșecul educațional și mulți dintre autori se declară hotărâți să lupte pentru îmbunătățirea educației”, a spus și academicianul Solomon Marcus, care semnează prefața cărții.
Solomon Marcus
Volumul „România noului val”, a fost lansat sub egida revistei Foreign Policy.
Cartea reunește în premieră viziunile despre viitor a 77 de tineri de succes, antreprenori, lideri emergenți din Generația Y (cu vârste sub 40 de ani).
Cartea este împărțită în patru capitole: „Industriile creative. Revoluție cu puterea imaginației”, „Lideri emergenți și leadership românesc în secolul XXI”, „Noua economie a cunoașterii. Antreprenoriatul de a treia generație” și „Predicțiile Generației Y”.
Coordonarea tehnică este asigurată de Marius Stoian și Bogdan Gavrilă.
„Voi, tineri pe care decembrie 1989 v-a prins copii sau adolescenți, voi cei care v-ați născut după 1989, sunteți de două ori răsfățați ai istoriei, pentru că sunteți beneficiari ai unor achiziții democratice și de civilizație pe care nu le-au cunoscut nici părinții, nici bunicii voștri. Aveți posibilitatea de a depăși prin efort personal vicisitudinile unui sistem educațional bolnav și implicit puteți contribui la terapia care să permită instalarea unui alt sistem educațional. Avem semne ca destule minți tinere se trezesc, iar cei care contribuie la cartea de față sunt dintre acestea”, scrie, în prefața lucrării, academicianul Solomon Marcus.
Proiectul colaborativ este o premieră în România atât din perspectiva contributorilor, cât și a tematicilor abordate. Printre autori se numără analistul politic Radu Magdin, directorul Agenției Naționale de Presă — Agerpres, Alexandru Giboi, președintele Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), Dan Nechita, Ionuț Budișteanu, care a câștigat titlul „Studentul Anului în România” la gala LSRS din 2015 și ministrul Culturii, Ioan Vulpescu.
Lucrarea este, astfel, prima platformă din România care abordează cele mai noi teme globale precum democratizarea cunoașterii, inovația în domeniul energiei, guvernanța digitală și creativitatea, noi direcții în cultură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura deschisă, noua cinematografie, exoeconomia, urbanismul participativ, leadershipul feminin, minorități și rețele, guvernanță corporativă, tehnologiile disruptive, open data și e-government, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, monedele digitale, explorarea și colonizarea spațiului, comunitățile vulnerabile, gândirea divergentă etc.
Volumul cuprinde 591 de pagini și are la bază conceptul de „crowdsourcing”, atât în ceea ce privește elaborarea sa, cât și politica de marketing. Coordonatele online ale lucrării sunt: www.noulval.ro, #noulval. Deținătorul drepturilor de autor este Centrul de Resurse pentru Societatea Civilă.
La Slaviansk, intr-o groapă comună, au fost găsite cadavrele a patru credincioși protestanți. Un apogeu negru al extremismului religios germinat în creuzetul unui stat cvasiiresponsabil.
Din punctul meu de vedere, un avertisment serios pentru întreaga zonă: un prim pas pe acest drum funest rezidă în introducerea discriminării religioase în câmpul public, la vârf. Eu sunt ortodox/el este protestant. O temă periculoasă fie asumată, fie virală. O spun în perspectiva campaniei electorale care se apropie: atenție, sunt lucruri cu care nu se glumește!
O fotografie bine plasată mediatic cu liderul SUA Barack Obama gesticulând amical, o vizită propagandistic de lungă cu multă anexa fonică a premierului Chinez, două halte la liderii Europei Merkel şi Hollande te pot face să te crezi pe acoperişul lumii.
O culme a iluziei: planeta nu are o stratosferă decizională reală. O ecuaţie cu sute de mii de necunoscute dă de lucru miilor de constructori ai deciziilor globale. Uzina de fabricaţie a hotărârilor importante are o arhitectura aparte. Temeinicia studiului ne relevă, mai degrabă o alcătuire în reţea decât o piramida clasică de comandă. De fapt, aici cred că stă un viciu de înţelegere, care a încălzit orgoliul premierului român: iluzia lumii internaţionale ca piramida. Şi, în al doilea rând, tendinţa psihologică de a vedea raporturile de putere pe planetă, ca pe o reproducere a relaţiilor din interiorul sistemului românesc. Ori, în România liderii dispun de o enormă putere în raport cu democraţiile consacrate. Un paternalism autocrat cu ecouri funcţionale încă. Trei erori ilustrează această viziune şi, poate şi lipsa de experienţă (nu cred în reaua intenţie). Prima, în relaţia cu Franţa unde „vânătoarea“ şefului Hollande, chiar haine special croite cu roşu de Bruxelles, nu a contat când funcţionarii ce mediază decizia între Matingon şi Quai d’Orsay au procesat analiza completă a interesului francez. Vizita triumfală a lui Ponta în Franţa s-a dezumflat într-o respingere a accesului României în Schengen. Ar fi trebuit să fie un semn: diplomaţia directă, relaţiile între lideri sunt necesare, dar nu suficiente. Am avut în acea perioadă un consens pe temă cu unul dintre liderii informali ai PSD, căzând de acord că politica culorilor nu este un exerciţiu de succes, ci doar o cheie de acces, clădirea relaţiei cu un stat trecând prin raporturi constante şi consecvente cu opoziţia, mass-media, grupurile informale şi grupurile economice, culturale, definitorii. Nu neg că premierul nu încearcă să fie receptiv la semnale. Dar o anumită superficialitate devine factor de blocaj. Eşecul cu Holland este de-acum o certitudine, dar, ar trebui ca restul instituţiilor să suplinească o anumită lipsă de inţelegere. În fond, a lăsa în off-side este contraproductiv pentru interesul românesc. O a doua greşeală: lipsa de ponderaţie cu China. Anul 2014 nu va fi anul relaţiilor cu China, aşa cum le vede Bucureştiul. După ce „beţia de pe urma succesului“ se va fi stins va urma „marea mahmureală“ a investiţiilor care nu mai vin. China-stat socialist al propagandei zornăitoare a testat doar anticorpii europeni. Câtă vreme demersul a fost un cadou românesc de imagine, el s-a putut derula în voie. Când proiectele vor trebui să ia forma cifrelor concrete va urma cunoscuta tactică de testare a nervilor: tergiversarea continuă, negocierea virgulelor şi apoi, fără explicaţii, punct şi de la capăt. Reset. Am cunoscut exaltaţi, optimişti şi realişti români ai relaţiilor cu China. Dar, recunosc, viziunea mea este filtrată în mare parte de rezultatele altor cooperări similare şi de-un studiu atent de peste două decenii al abordărilor chineze, început în perioada mea de corespondent de presă în Ungaria. În sfârşit, o a treia greşeală ce ţine de viziunea lumii ca piramidă o constituie raportul fals dintre strângerea de mână de la Johannesburg, împachetată oportunist cu primirea în biroul lui Biden, în antiteză cu rostirile iritate la adresa poziţiilor ambasadei SUA la Bucureşti. Am avut senzaţia unui deja-vu: pe Adrian Năstase, din vara lui 2004, care îşi anunţa candidatura la preşedinţia României în Biroul Oval, în urările de succes ale lui George Bush, în timp ce la Bucureşti se răfuia cu ambasadorul de atunci, Michael Guest, pe care-l muştruluia că „umblă cu corupţia în gură“. Adrian Năstase înţelege politica mare la superlativ dar, din motive complexe, nu poate fi un sfetnic de taină pe relaţia Romania-SUA. Sper ca greşeala să fie exclusiv a lui Ponta. Pentru că acestă declaraţie anti-americană, repetată, cu ameninţări străvezii este o pată a carierei tânărului Premier. Inelegantă ca formă, greşită în conţinut, inadecvată ca ton. Ori, statele mari posedă o memorie instituţională serioasă. Există ierarhii şi ierarhii. România nu funcţionează în absenţa unui parteneriat strategic cu SUA, care se măsoară în Bucureşti şi apoi la Washington. Preşedintele Traian Băsescu, disturbator-a-toate, câte sunt pe plan intern, a înţeles în beneficiul României această axiomă. Manifest o simpatie pentru premier şi aş dori ca acest text să constituie o amicală punere în gardă pentru un politician ce are încă rezerve de creştere, dar care, cu temperatura crescută de succese aparente şi gâdilat de sicofanţi, pare a se baricada într-o autosuficienţa ucigătoare.
În debutul anului, o declarație cu încărcătură aparent filosofică a lui George Maior, directorul SRI, a străbătut spațiul public cu viteza unui trasor, lăsând o urmă prea „scurtă” chiar și pentru cei atenți: „Suntem şi noi preocupaţi de faptul că, la nivel de elite, atâtea câte există în România, politice, culturale, profesionale, economice, din mediul de afaceri nu simţim o coagulare de idei şi de analiză realistă, astfel încât să se împingă lucrurile mai repede către progres”. „Măcar elitele, prin presiunea pe care o pot exercita, inclusiv asupra politicului, să se adune mai mult şi să încerce să ofere soluţii, nu viziuni fataliste, nu viziuni abstracte, nu viziuni care nu au de-a face cu dinamica deosebită a evoluţiilor în plan economic în context european şi mondial”.( Cotidianul, 5 ianuarie 2012). Continuă lectura „„SISTEMUL”- ÎNTRE PRESIUNEA ELITELOR ȘI VIOLENȚA STRĂZII”
Ca schemă, noua ordine politică a anului 2012 va însemna, în primul rând, punerea în paranteze a sistemului partidelor politice în forma actuală şi instalarea, tranzitorie, a unui regim autoritar al președintelui Traian Băsescu, susținut de nuclee transpartinice profesionale. Steagurile de partid se vor păstra ca decor formal, în zona de vot parlamentar pentru executiv. Continuă lectura „2012 – NOUA ORDINE POLITICĂ”
Domnule profesor, nu cu multă vreme în urmă, aţi participat la Bucureşti la seminarul academic “Penser l’Europe”, în calitate de preşedinte al IFRI. Sunteţi, de asemenea şi membru în comitetul director Bilderberg, în Clubul Siecle de la Paris, de altfel, CV-ul dumneavoastră conţine o consistentă listă de grupuri de reflecţie din care faceţi parte. Simultan, alţi doi dintre cei mai puternici oameni ai Planetei, mă refer la preşedintele Clubului Bilderberg, Vicontele Etienne Davignon, și Richard Haass, președintele Comitetului de Relații Externe au conferenţiat la sediul BNR despre viitorul Uniunii Europene. Contextul mai sus menţionat poate însemna şi o semnalizare de acces pentru România în această „zonă rarefiată”? Unii analişti au concluzionat chiar că nu întâmplător a fost ales Bucureştiul pentru a se proiecta anumite mesaje. Continuă lectura „THIERRY DE MONTBRIAL ÎN DIALOG CU MARIUS STOIAN DESPRE PUTEREA SUBTILĂ”
Statele Unite ale Europei, Uniunea Eurasiatică, mişcările interesante, mai noi, din zona ASEAN nu sunt (cum par) iluzii politice la pachet pentru consumul în timpul crizei, ci elemente precursoare unei schimbări majore de paradigmă în relaţiile internaţionale.
O faţă a medaliei: „regional unions” – viziunea unei noi generaţii politice. O altă faţă a medaliei: federaţiile club-wireless BRIC sau Next Eleven, montate inteligent de interesul marelui capital privat din finanţe + corporaţiile multinaționale – viziunea, mai pragmatică, a unei noi generaţii de economical leaders postmoderni.
Scenarii complementare? Puţin probabil. Mai curând, o coliziune in nuce ce trasează axa marelui conflict al noului mileniu. Numitorul comun e cert însă: irelevanţa din ce în ce în ce mai accentuată a actorilor statali individuali. Continuă lectura „PRĂBUȘIREA CHINEI ȘI REUNIFICAREA COREEI. POLITICIENI vs. CORPORAȚII. „REGIONAL UNIONS” vs. CLUBURI DE STATE WIRELESS”
Bookfest m-a prins în ipostaza nostalgic măgulitoare de personaj semificțional în cartea poetului Bogdan O . Popescu Viață de aruncat, un bricolaj de nuvele ce urcă, flotând, treptele vieții autorului. Semificțional, în sensul că, în „povestea salingeriană a unui grup de prieteni adolescenți” (citat din prefața lui Mircea Cărtărescu), „Șobolanii se lovesc de ziduri”, funcționez sub nume propriu. Presurizat și excitat cultural, am decupat rapid cu markerul galben din blocul de imagini ș i gânduri reamintite, cu frenezie egocentrică, frazele în care m-am regăsit cu expresii, idei și atitudini. Continuă lectura „CU CĂRTĂRESCU, DUPĂ 20 DE ANI”
O oportunitate minuţios elaborată m-a plasat, pe 1 aprilie, la Paris, în clădirea cu arome versailleze a Cercului Uniunii Interaliate – o bijuterie arhitecturală care intensifică senzaţiile şi potenţează simţurile, pe 33, Rue de Faubourg Saint-Honoré. Un club privat, exclusivist, cu reguli clare şi stricte: obligatoriu black tie, niciodată cu telefon mobil, exclus măcar gândul unui martor foto! Continuă lectura „ÎNTÂLNIRI ȘI POLEMICI”