În atmosfera generală blurată din Europa, interese complexe fac posibilă reapariţia unui „conservatorism de grotă” înecăcios ca un trabuc la micul dejun, dar în spatele căruia se intuieşte aplombul şi viteza iederei care invadează un edificiu surpat. Virulent, atoate acuzator Vaclav Klaus aruncă dinspre Londra (Conservative Renewal Conference 2013) către Continent, discursul programatic: „Reînnoire sau întoarcere?”. El indică „soluţia” desfiinţării Uniunii şi revenirea la statul naţional „deplin”, verificat în Istorie. Ar părea un eveniment de serie cu impact de zero virgulă ca atâtea altele. Continuă lectura „DESPRE „EUROPEISM” ŞI POZITIVAREA ISTORIEI”
EXCENTRICUL FRIEDMAN?
„Perioada în care vă gândeaţi că intraţi în NATO şi UE şi ei vor avea grijă de voi nu s-a terminat, ci de fapt nu a fost niciodată ceva adevărat, este doar o iluzie optică. România este un stat suveran, cu mari resurse, cu un viitor şi trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru acest viitor al său, să accepte preţul independenţei pe care o are”. Continuă lectura „EXCENTRICUL FRIEDMAN?”
AUTOHTONIZAREA – NON PROIECTUL RESTAURAȚIEI
Autohtonizarea este un proces, alternativ tacit și zgomotos, de decuplare etapizată de la valorile, instituțiile și regulile europene și occidentale. Am construit semnificația extinsă a termenului, lărgind fanta DEX-ul către concept, un concept opus globalizării. În economie, în justiție, în cultură, în abordarea relației stat/religie, într-un fals forum economic al afaceriștilor cefei de porc însoțite de bere, se scrie pagină cu pagină, în marșarier istoric, cronica autohtonizării. Mandarinii noului curent ad-hoc, au încropit un grup de teorii ale insularizării, desincronizării și contratimpului. Populația pare să cadă pradă seducției, în timp ce vocea adevăratei elite*, cea filo-europeană, s-a șubrezit într-un amurg timpuriu. Continuă lectura „AUTOHTONIZAREA – NON PROIECTUL RESTAURAȚIEI”
„EU VOTEZ DNA!”
Cu un deceniu în urmă, tânărul reformist de atunci Cozmin Gușă lansa inspirata metaforă a „bătăliei de desen animat” în încercarea de a surprinde tricky esența conflictului politic „mediat” de justiție: personajele își turtesc craniile cu ciocane imense, se taie de la brâu, se aruncă reciproc în prăpastii înfricoșătoare, în foc, în apă pentru ca, la sfârșit, să apară „gonflați” și întregi, cu fețe zâmbitoare, înainte ca genericul să inunde ecranul. Continuă lectura „„EU VOTEZ DNA!””
„CONFLICTUL ÎNGHEŢAT” ŞI EPOCA POST-GEORGESCU
Conceptul care poate fi aplicat României „la zi” este desprins din teoria relațiilor internaționale: ne găsim în tiparul unui „conflict înghețat” cu scadență la alegerile parlamentare. Previziunea intensității: portocaliu care virează spre roșu. Lucrăm cu indici fragili într-un câmp minat. Continuă lectura „„CONFLICTUL ÎNGHEŢAT” ŞI EPOCA POST-GEORGESCU”
ROMII ȘI IPOCRIZIA EUROPEANĂ*
„Din cele 10-12 milioane de romi care se estimează că trăiesc în Europa, un procent important fac obiectul prejudecăților, intoleranței, discriminării și excluziunii sociale în viața de zi cu zi. Aceștia sunt marginalizați și trăiesc în condiții socioeconomice foarte precare – lucru inacceptabil în Uniunea Europeană a începutului de secol 21”. Am citat din preambulul la Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor, primul document programatic care a redeschis, salutar „chestiunea romă” pe bătrânul continent. Continuă lectura „ROMII ȘI IPOCRIZIA EUROPEANĂ*”
RUSIA ȘI PERVERSA TEORIE A PUNȚII
Suav şi viguros, dens sau porţionat cu intenţie, un nou discurs şerpuieşte printre „nodurile” traseelor importante de argumentaţii/teorii publice, stimulat de criză: România trebuie-în opinia generatorilor- să profite de avantajul „geopolitic” şi să devină o punte între UE/NATO şi Eurasia. Se aduc în discuţie, în principal, trei argumente, din zone diferite: Continuă lectura „RUSIA ȘI PERVERSA TEORIE A PUNȚII”
PRĂBUȘIREA CHINEI ȘI REUNIFICAREA COREEI. POLITICIENI vs. CORPORAȚII. „REGIONAL UNIONS” vs. CLUBURI DE STATE WIRELESS
Statele Unite ale Europei, Uniunea Eurasiatică, mişcările interesante, mai noi, din zona ASEAN nu sunt (cum par) iluzii politice la pachet pentru consumul în timpul crizei, ci elemente precursoare unei schimbări majore de paradigmă în relaţiile internaţionale.
O faţă a medaliei: „regional unions” – viziunea unei noi generaţii politice. O altă faţă a medaliei: federaţiile club-wireless BRIC sau Next Eleven, montate inteligent de interesul marelui capital privat din finanţe + corporaţiile multinaționale – viziunea, mai pragmatică, a unei noi generaţii de economical leaders postmoderni.
Scenarii complementare? Puţin probabil. Mai curând, o coliziune in nuce ce trasează axa marelui conflict al noului mileniu. Numitorul comun e cert însă: irelevanţa din ce în ce în ce mai accentuată a actorilor statali individuali. Continuă lectura „PRĂBUȘIREA CHINEI ȘI REUNIFICAREA COREEI. POLITICIENI vs. CORPORAȚII. „REGIONAL UNIONS” vs. CLUBURI DE STATE WIRELESS”