OBLIGAŢIA DIALOGULUI POLITIC

Nu deţin indicatori statistici cu privire la dimensiunile lipsei de dialog politic din România. Nici nu cred că e nevoie: absenţa unui consens pe pachetul bazal al unei agende de dezvoltare durabilă, consecinţă a maximei  atrofieri a acestui dialog, îşi dă măsura în sutele de proiecte care nu trec ciclul electoral intrând direct în clasa ruinelor moderne, în zecile de strategii făcute de miniştri cu mandate meteorice şi aruncate la coş de succesor, în gregarismul şi ţopârlănia de a nu vedea deloc masa verde ci doar bâta şi înjurătura. Continuă lectura „OBLIGAŢIA DIALOGULUI POLITIC”

EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU

Cascada de derapaje prezidenţiale adusă în punctul de maxim de declaraţiile – aparent confuze (afirmaţii şi eschive), dar cu glazură/ ingrediente de „şmecherie” provincială – în cazul privatizării CFR Marfă precum şi obsesia Udrea* pentru care răvăşeşte diversionist viaţa politică, i-au retezat dreptul şefului statului de a rămâne în scenă, sub orice formă, după epuizarea mandatului. Continuă lectura „EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU”

POLITICĂ ȘI CONECTORI

În statele democratice, cutumiar, intrarea în linia dreaptă pe drumul către Putere e precedată de apariţia, în vecinătatea liderilor de organizaţii politice ţintiţi a „conectorilor”. Pe un model derivat din teoria  reţelelor informale, funcţionale în marile corporaţii (R.Cross şi L.Prusak -2004), analogat la nivel societal, am putea numi aceşti conectori „limitatori de graniţă”, adică persoane care transmit informaţiile între mai multe grupuri şi reţele generând, totodată, feed-back. Continuă lectura „POLITICĂ ȘI CONECTORI”