de Marius Stoian
Cheia viziunii mele este legată de o afirmație care pentru mine are valoare axiomatică: parteneriatul strategic cu SUA se află în profundă antiteză cu orice formulă de cooperare politică cu Federația Rusă. Sunt logici separate care nu pot fi puse în armonie. În relația cu Rusia, mă simt foarte bine reprezentat de SUA și NATO. Partea economică este și trebuie să rămână strict la nivelul operatorilor privați.
Cu riscul sa fiu acuzat de o abordare tezistă, de lipsă de pragmatism sau de miopie geopolitică, deși mă pretind un om al nuanței, al dialogului, un „extremist al moderației” -fie-mi permisă licența- de mai multi ani pledez pentru nivelul zero al relației politice cu Federația Rusă. De asemenea, resping apriori orice apropiere de modelul social și de civilizație eurasiatic. Simt deseori trucul: subtilii nu ne vând Rusia ci, ceva mai light, niște alternative sistemice, valorice. Eventual chinezești.
De tot atâția ani, susțin adeziunea fără rezerve, necritică și totală la spațiul de valori și idei euroatlantic (înțelegând prin aceasta, firește, în primul rând, ca garant, spațiul politic).
În ciuda unor politologi, sociologi și a altor artiști ai împerecherilor seducătoare de idei și cifre mai mult sau mai puțin false dar bine găsite, susțin cu aceeași intensitate că din punct de vedere al substanței culturale, al ADN-ului, Europa și SUA sunt fără doar și poate același lucru. Două fețe ale monedei Occidentale. La scara istoriei mari, dincolo de mărunțișului zilei.
De la Titulescu încoace-personaj care se bucură, în opinia mea, de o nemeritată bună reputație- majoritatea diversioniștilor profesioniști au început procesul de abatere a României de pe linia firească occidentală prin prelegeri interogative și nuanțe retorice în coadă de pește: cum putem trăi fără să ne pese de marele vecin de la răsărit, de cele 170 de milioane de ruși? (erau cam tot atâția și în perioada lui Titulescu!). Perfidele puncte de vedere vocalizează înalt că a înțelege interesul național românesc înseamnă a înțelege oportunitățile economice oferite de relația cu Rusia care nu-i așa, nu pot funcționa fără încălzirea relației politice. În sunete joase apar amenințări scrâșnite despre cultura specială nici vest /nici est a națiunii noastre. Despre “discutabilul nostru europenism”. Multe asemenea teorii s-au devoalat în recentul razboi ruso-român derulat pe rețelele de socializare.
De aceea, îi rog pe cei de bună credință să se protejeze de nuanțe ca de un virus letal, cel puțin în discursul public: suntem cu Occidentul versus Rusia, chiar și când Occidentul însuși pare fragmentat și dubitativ. Acesta este mesajul ce trebuie livrat de elite. In logica binara da/nu, 0 sau 1, alb sau negru. Un mesaj limpede, repet, fără nuanțe.
Am avut deopotrivă șansa și neșansa de a fi martorii unor procese istorice în imediata noastră vecinătate. România a abordat inițial invazia rusească în Crimeea cu delicatețea sterilă a unei fete de pension. Mărturisesc că atitudinea Guvernului m-a îngrijorat. Ulterior prin implicarea energică a unei părți a lidershipului american prin numeroasele vizite la București, România revenit rapid pe o poziție clară, fermă, intransigentă. S-a demonstrat dubla valență a parteneriatului strategic cu SUA (pe care o definesc drept cea mai importantă secvență din acest lanț al reoccidentalizării României), în primul rând ca busolă precisă care readuce/menține pe drumul drept și, în al doilea rând, ca scut protector. (In treacăt fie spus, Rusia a pierdut aceasta bătălie invizibilă pe social media cu noi ca urmare a “efectului Biden”)
Din punctul meu de vedere s-a vădit o dată în plus că orice context regional poate exclude atingerea directă cu oficialii Rusiei. Nu putem și nu este de dorit să fim o punte a nimănui către niciunde. Simt și nu vă pot explica neapărat cu argumente logice că orice apropiere de oficiali ruși seamănă pe undeva a contaminare. Suntem sub Chatham House Rules, vă pot spune deci că, personal, am evitat să merg întâi la o cină și apoi la un lunch cu ambasadorul Federației Rusiei la București, la invitația unui prieten aflat aici în sală. Cu explicația că nu am ce să întreb un oficial rus și nu are ce argumente sustenabile să-mi livreze. Înțeleg foarte bine strategia Rusiei și în mod evident nu mă încearcă decât dorința de a o combate practic, în rest, România poate trăi cu totul în afara atingerii cu imperiul de la Est, așa cum ne-au demonstrat-o cel puțin în ultimii 23 de ani.
Repet, și aceasta este ideea care aș dori să rămână: din considerente de natură istorică, fiindcă nu de puține ori România a făcut politici duplicitare , dar și din rațiuni morale pentru că suntem restanți și aici, trebuie să fim mai catolici decât Papa: prin urmare, parteneriatul strategic cu SUA este și început și mijloc și sfârșit. Nu există un cuprins care să prevadă un capitol al relației cu Rusia. Nu există pro-americanism cu nuanțe. Există proamericanism sau antiamericanism. Este ceea ce susțin cu hotărâre: să nu folosim logici paralele periculoase.Vă rog să reflectați asupra acestui punct de vedere.