Marius Stoian :
Domnule profesor, nu cu multă vreme în urmă, aţi participat la Bucureşti la seminarul academic “Penser l’Europe”, în calitate de preşedinte al IFRI. Sunteţi, de asemenea şi membru în comitetul director Bilderberg, în Clubul Siecle de la Paris, de altfel, CV-ul dumneavoastră conţine o consistentă listă de grupuri de reflecţie din care faceţi parte. Simultan, alţi doi dintre cei mai puternici oameni ai Planetei, mă refer la preşedintele Clubului Bilderberg, Vicontele Etienne Davignon, și Richard Haass, președintele Comitetului de Relații Externe au conferenţiat la sediul BNR despre viitorul Uniunii Europene. Contextul mai sus menţionat poate însemna şi o semnalizare de acces pentru România în această „zonă rarefiată”? Unii analişti au concluzionat chiar că nu întâmplător a fost ales Bucureştiul pentru a se proiecta anumite mesaje.
Thierry de Montbrial:
Eu cred că, prin astfel de manifestări şi prezenţe se certifică, o dată în plus, reintrarea României în circuitul universal de valori şi idei. Este un semn de normalitate ca acest gen de „experienţe” să fie privit drept o „a doua treaptă” după ce România are deja un stagiu ca membru în instituţiile formale, Uniunea Europeană şi NATO.
Pe de altă parte, nu cred că este vorba de un moment cu încărcătură specială, ci de un eveniment, dintr-o serie de evenimente ce se vor derula oarecum periodic.
Sunt două componente care trebuie luate în discuţie: da, este normal ca elita, oamenii de putere din România să participe la conferinţe publice ale unor asemenea cluburi, grupuri internaţionale, dar la fel de normal este ca români remarcabili să facă parte, în mod activ, din aceste cluburi.
Aş avea o observaţie: ne întâlnim peste tot cu această teorie, a complotului, a conspiraţiei. De ani de zile citesc „fantasme” stârnite de acest grup, Bilderberg, ce iau forma unor cărţi, articole de ziar, etc. Nu am avut niciodată sentimentul că fac parte dintr-o guvernare fantomă a lumii. E adevărat că un anumit număr de persoane are o influenţă certă în întreaga lume, însă, dacă vrem să înţelegem concret natura influenţei acestor cluburi, trebuie să ne ştergem din minte teoria complotului.
Marius Stoian:
Ne aflăm, cu siguranţă, într-un areal în care înfloresc speculaţiile generate, în parte, şi de caracterul discret „evidenţiat” de aceste forme de agregare ale elitei trans-disciplinare globale. În încercarea de a „alunga” aceste fantasme, poate nu ar fi lipsit de interes să încercaţi, o clasificare, volens-nolens simplificatoare, a acestor organizaţii şi a acţiunilor lor.
Thierry de Montbrial:
Sunt mai multe categorii de organizaţii care acţionează prin influenţă, noţiune ce are un caracter, într-adevăr, subtil. Există cluburi precum Bilderberg sau Comisia Trilaterală care dezbat tendinţe majore, idei generale importante, principii fundamentale, care nu iau însă forme concrete, scrise.
Există o a doua categorie, de alt grad, aceea a think-tankurilor, cum este IFRI, care livrează analize aplicate, concrete, ale unor tendinţe. Nici unele nu pretind să impună modalităţi de a vedea, ci doar anumite elemente de analiză, de reflecţie, elemente de previziune, pentru a ajuta, pentru a ilumina oamenii în luarea deciziilor, dar nu pretind să dicteze decizii.
Mai există, nu în ultimul rând, „cluburi de socializare”, aş spune eu, cum ştiţi că este Clubul Secolului (Siecle), care constă într-o întâlnire pentru cină, o dată pe lună şi unde se regăsesc personalităţi importante, din domenii diferite, care îşi vorbesc, care constituie reţele de amiciţie. Şi simplul fapt de a se cunoaşte este-nu?- o formă de influenţă.
Dar o altă distincţie necesară este aceea că niciuna dintre exprimările de mai sus nu împart acelaşi rol cu al lobbiştilor, al căror scop e de a pune presiune pe instituţiile de decizie pentru a susține anumite interese private.
Marius Stoian:
Am publicat, chiar în această revistă, o serie de analize în care am abordat problematica aceasta a interconectării reţelelor globale. Un raport interesant de studiat mi se pare a fi cel dintre puterea reală, înţelegând puterea publică, puterea instituţionalizată, posesoare a pârghiilor de constrângere şi puterea subtilă, adică forţa autorităţii epistemice, forţa grupurilor de expertiză, forţa reţelelor. Am regăsit în lucrarea dumneavoastră, „Acţiunea şi sistemul lumii”, două concepte operaţionale în acest câmp: „uzina de fabricaţie a deciziilor” şi „oligopolul de decizie”.
Thierry de Montbrial:
Când vorbesc despre „uzina de fabricaţie a deciziilor”, mă refer la elementele instituţionale ale puterii, de exemplu: constituţiile, funcţia de ministru, rolul persoanei publice. Această zonă instituţională produce strategiile şi obiectivele. Ca să dau un exemplu, în SUA preşedintele e în continuare şeful „uzinei de producţie a deciziilor”, deşi şi marja sa de manevră e supusă multor constrângeri, astfel încât, rolul său e mai mult de arbitru decât de decident absolut.
În majoritatea statelor democratice, în diverse grade, lucrurile stau la fel.
În jurul acestei „uzine”, există o „zonă de gravitaţie” a grupurilor organizate care formează judecăţi colective sofisticate. În acest joc al influenţelor din afara „uzinei”, distingem cluburile, think-tankurile, institutele de cercetare, despre care am vorbit anterior, dar şi grupurile de presiune, grupurile de lobby, care dau naştere la interpretări extreme, cum ar fi aceea că „politica externă americană, spre exemplu, nu ar fi decât „rezultanta unor tocmeli obscure între lobby-uri naţionale şi străine”.
Dar toate aceste interconexiuni sunt observate si studiate, în permanenţă, de politologi, de gânditori, de oameni care reflectează, în vederea găsirii raporturilor optime.
În sfârşit, în România şi Franţa, nu există aceeaşi repartiţie pentru rolul acestor reţele. Ele există, dar nu în sânul constituţiei, nu au o fundamentare instituţională, ca în SUA. În Franţa sunt ascultate, sunt luate în seamă, cred că asta semnifică influenţa.
Noţiunea de « oligopol de decizie » este de interes general. Oamenii care au responsabilităţi trebuie să poată reflecta într-o manieră deschisă. Deschisă înseamnă între ei, dar şi cu lumea exterioară. Trebuie descurajată, pe cât posibil, tendinţa de a se lua decizii « în cerc închis», restrâns.
Influenţarea deciziei guvernamentale se realizează într-un sens pozitiv, fără nicio legătură cu speculaţiile actuale, totul trebuie gândit ca interes general, la nivel planetar, într-o manieră pozitivă.
Marius Stoian:
Rezumând la maxim, care ar fi principala armă a influenţei subtile?
Thierry de Montbrial :
Cred cea mai bună modalitate, cea mai simplă manieră, de a obţine influenţa este accesul. Când ai acces la discuția decizională, înseamnă ca poți vorbi, adică, dacă spui ceva ești ascultat, dacă scrii ceva, esti citit, astfel se măsoară influența. La un al doilea nivel se regăsesc în decizii dovezi prin care ceea ce ai spus si ce ai scris, a contat, a contribuit la luarea deciziei, dar totul este la un nivel relativ subtil. Cred că trebuie explicat publicului, că în ziua de azi lucrurile sunt extrem de complicate şi este esențial ca cei care iau decizii să poată reflecta împreună cu profesioniști.
Marius Stoian :
Mă fac « avocatul diavolului » şi vă întreb, de ce e nevoie, la modul real, de « o cedare de suveranitate » dinspre puterea publică, către puterea subtilă. De ce e nevoie de « soft power » ? Nu există suficientă expertiză în instituţiile legitime ale statului ?
Thierry de Montbrial :
Lucrurile trebuie privite din alt unghi. Există un « telescopaj »: punctul de vedere al generaliştilor prospectivei care produc în serie reprezentări bazate pe raţiune ale lumii viitoare – în sensul cel mai larg al termenului – nu este acelaşi cu cel al înţelepţilor de la centrele de analiză şi de previziuni, a căror sarcină este de a consilia guvernul.
Iar punctul de vedere al acestor strategi diferă de acela al unei autorităţi care îşi angajează efectiv propria răspundere şi a cărei judecată, din această cauză, nu poate fi mai degajată sau dimpotrivă, mai reţinută.
Generaliştii îşi pot da frâu liber imaginaţiei. Perspectiva proprie îi determină, în mod normal, să privilegieze originalitatea. În acest fel, ei îşi ajută interlocutorii să îşi lărgească orizontul. Ei îndeplinesc acest rol îndeosebi pe lângă consilieri, prizonieri în mare măsură ai conformismului ambiant din fiecare din domeniile lor.
Cum se formează în aceste condiţii, în instanţele de consultanţă şi în departamentele implicate ale ramurii executive, reprezentările despre lume şi propunerile de acţiune? Multiplicarea eşantioanelor, consilierilor şi decidenţilor parţiali tinde să elimine singularitatea celui înzestrat cu « ochiul câmpului » şi să provoace o acumulare de asigurări împotriva tuturor formelor de risc. Se aduce astfel, un aer proaspăt în sistem.
Marius Stoian:
Ultimii ani au amorsat interesul elitelor din România faţă de agenda globală, există o valorizare destul de justă, aş zice, a ideii de „soft power” şi de networking. Există de asemenea, şi o masă critică de personalităţi bine conturate profesional care au dorinţa de a reflecta la problemele naţionale din perspectivă globală. Deocamdată, acestea au luat forma unei stări de spirit, Clubul România despre care am discutat. Este o chestiune de percepţie, încă în România, instituţia publică nu pare să înţeleagă până la capăt importanţa unor asemenea demersuri…
Thierry de Montbrial :
Când am avut privilegiul sa fiu decorat cu Ordinul Steaua României, Preşedintele Traian Băsescu a ţinut un discurs despre crearea cât mai rapidă a Statelor Unite ale Europei. Este o idee simpatică, vizionară, dar cu totul irealistă, pe termen scurt. Şansele creării Statelor Unite ale Europei, pe termen scurt, sunt absolut nule. Unele inițiative cu grad mare de complexitate ca acesta, ar trebui testate în genul acesta de cluburi şi reţele globale, unde există profesionişti ai ideii, ai analizei. Probabil însă, că, domnia sa nu a avut timp să discute cu oameni care au reflectat asupra acestui subiect. De aceea este foarte important ca noile elite româneşti să aibă posibilitatea să discute problemele României între ele, dar şi problemele Europei şi lumii, cu elitele exterioare României, iar cei care decid, să le ia în seamă. Consider că acest Club pe care l-aţi lansat este o idee excelentă. Şi nu trebuie neglijată presa, care va juca un anumit rol în determinarea percepţiilor reale. Cred că este bine, în concluzie, ca publicul căruia mă adresez prin intermediul dumneavoastră să înţeleagă că acest tip de club este unul de interes general.
Paris, noiembrie 2011