Mă indispune, principial, tratarea superficială, în registru minor sau per a contrario, hiperbolizarea caricaturală a unor acțiuni și fenomene al căror traseu e proiectat să disloce pe fond geografia crimei organizate din România.
Regula contagiunii funcționează perfect în media: operăm cu un” mahalagism fin ”sau grosier, dar substratul analizei rămâne același.Totul este văzut ca un conflict intern al unei confederații de triburi, ca un război între clanuri țigănești sau ca o răfuiala între familii mafiote .
Acest stereotip mental reflectă deopotrivă nivelul jenant al culturii politice, lipsa de viziune strategică și deficiențele caracteriale ale emitenților. Înțelegerea ”politicii mari” presupune acceptarea, fără rezerve, a aserțiunii potrivit căreia, în contextul alianțelor care integrează România politic/economic/militar, șeful statului român nu se poate afla decât ”de partea bună a baricadei” (sintagma pentru cunoscători!).
Prin urmare, indiferent dacă în mix-ul decizional se află și ingredientul unor reglaje de putere politică partinică, Președintele Traian Băsescu procedează corect și trebuie susținut public și pe vectorii sociali confidențiali. Efectele secundare fac parte din joc.
În momente cheie, indiferent de substanța politică de bază și foștii președinți Iliescu sau Constantinescu, au făcut, în mare parte, ”ceea ce trebuia făcut”. Deseori nu au avut nici intensitatea, nici continuitatea optime. Este din nou, un moment cheie: cancerul corupției atinge metastaza în multe instituții importante ale statului, la nivel național și local. Infiltrarea crimei organizate în straturile de decizie este indiscutabilă.
Opoziția la acțiunile în derulare va păta definitiv cv-ul oricărui aspirant la statutul de om de stat pentru că, pe lângă memoria scurtă a opiniei publice, există și una profesionistă, pe termen lung cu caracter național dar și „universal”. A bon entendeur, salut!
Procesul a început. Din câte se observă există o elaborare, un planning acțional destul de minuțios. S-a preferat unui ”bombardament” asupra țintelor, o serie de ”lovituri aeriene” – diferența nu este numai semnatică, ci se referă la concept și precizie. Există și câteva scheme de comunicare ce pozitivează atmosfera și fac lucrurile mai simplu de înțeles: ”metafora jocului de șah”, spre exemplu.
M-am bucurat să constat deplina conspirativitate în faza de pregatire, ceea ce mi-a confirmat teoria din ”Intelligence-ul postindustrial”(Q Magazine- noiembrie 2010) potrivit căreia epoca tranzacțiilor cu informații clasificate a apus, iar zona de apărare informativă a fost decuplată de politic. În urmă cu câțiva ani o desfășurare de asemenea amploare ar fi transpirat din faza de ciornă!
Dar nu ne aflăm în ”point of no return”, ci de-abia în etapa de testare și pregătire a arsenalului. Funcționează în parametri cooperarea dintre DNA – SRI și SIE unde reforma s-a făcut în profunzime. Dar, asanarea ANAF-ului ar trebui să cuprindă, etapizat, toate direcțiile iar consolidarea noii instituții detoxifiate nu o văd posibilă fără crearea unui Departament de Protecție Internă eficient.
ANAF-ul ca și Ministerul de Interne sunt două piese grele în articularea dispozitivului complet anticorupție. Și aici e de lucru. Adăugarea ANI, care ar trebui resuscitat și recalibrat, închide ”circuitul de investigare a traiectoriei banilor”. Prin consecința stabilirii complicităților, a demantelării rețelelor și a recuperării, pe cât se poate, a unor sume.
Nu trebuie să fii analist militar ca să observi că fără a închide acest cerc, al celor 6 instituții de ”intervenție” asaltul decisiv pe tot azimutul nu se poate da. Prevăd o împotrivire fără precedent în zona politicului, care va uza cu disperare de absolut toate mijloacele – și chiar o alianță subterană transpartinică,cu sprijin masiv din partidul aflat la Putere. Pentru că odată gata de lansare, acțiunea”celor 6” nu mai poate fi oprită.
Președintele este dator să apese, în continuare, accelerația, indiferent de riscuri. (riscul suspendării are, în opinia mea, nivelul roșu de alarmă!). Contrar opiniei majorității analiștilor, există un suport tacit real din partea partenerilor externi, dar și a unei părți solide a populației – în ciuda bruierii și distorsionării continue a mesajelor. Sună lozincard, dar, de data asta, trebuie să iasă!