RAPORTUL DAVOS ŞI PARABOLELE SF 3D

Eliysium, Oblivion sau recent anunțatul Divergenții propagă, în oceanul planetar al imaginilor ficționale o nouă obsesie/trend hollywoodian: un binom iad/rai în care Pământul devine mormântul omenirii postindustriale ruinate de razboaie, iar Alternativa spațiala (o planetă construită pe suportul tehnologiilor digitale) paradisul unei elite radical satisfăcute biologic și spiritual.

Nu e greu de anticipat că intriga ne plasează în drama confruntării celor două „specii” – una apărând fortăreața digitală de refugiu, iar cealaltă, fie înverșunată în ideea de a achiziționa un bilet către fericirea celestă, fie de lupta contra dominației elitei nepământene, după scenariu. Desigur, alura clișeului se simte în aer: matricea producțiilor de acest tip nu e nouă. Însă, prin repetiție, prin concentrare și convergența mesajului, filmele dau raspuns nevoii de fantasme a unei omeniri cu busola avariată.

Un studiu interesant al literaturii anilor ’50 indică o explozie a fenomenului SF, ideologic programat în special în statele din spatele Cortinei de Fier. Sociologii explică promovarea asidua a ficțiunii, în acei ani, prin nevoia de a compensa realul deprimant: un viitor excepțional mobilat cu imaginația pozitivării totale produce un transfer de optimism în realul cotidian. Care era un teren al opresiunii, stagnării, depresiei.

Astăzi, fără ideologii defuncte, scenariștii, regizorii și producătorii simt că o breșe într-o realitate corodată de riscuri și amenințări se vinde bine, ca un elixir al speranței stimulat de o excepțională paradă de efecte speciale de ultimă generație. Filmul este doar un alt suport.

În timp ce Raportul „Riscuri Globale 2014” elaborat de 700 de specialiști ai Forumului Economic Mondial Davos, publicat recent ca un substitut al unor concluzii încă greu de postulat, pune pe primul plan decalajul de venituri între bogați și săraci și polarizarea socială (premiera istorică!!), filmografia SF aduce happy-end-uri detensionante: dezmoșteniții sorții înving, umanul învinge. Bunurile și privilegiile elitei sfârșesc prin a se redistribui tuturor.

Desigur că, o anumită manipulare există, dar ea răspunde unei nevoi profunde.

Lumea, așa cum o știm, se transformă uimitor de rapid, și dispare sub ochii noștri. Punctele de sprijin cad.

Geopolitic, de la numeroasele G-uri succesive lumii bipolare din timpul Razboiului Rece G 20, G 8 sau chiar G 2, am aterizat pe câmpul G 0 al lumii fără lider global, dar și cu lideri naționali subunitari.

Revoluțiile „no face, no name, no number” străbat lumea în caravana electronică și acoperă de la țintă-piept regimurile dictatoriale, la protestul postmodern cu revendicări difuze, aproape estetice. Ultimele vin în legătură cu democrația în forma actuală. Sunt erupții ale unor maladii grave, căutări ale unei noi forme de participare la decizie.

Suportul cyber este și assetul plus, în același timp, principala vulnerabilitate: dă cetățeanului drepturi noi de inserție în viața cetății, dar pune la-ndemâna dezaxaților toate sistemele lumii: de la arsenale nucleare la controlul transporturilor sau distribuției de gaz, electricitate, apă. Raportul Davos enumeră și crizele financiare, riscurile de mediu (schimbări climatice și criza apei potabile), iar analiștii avertizează asupra interconectabilității riscurilor, cu efect de cascadă, de multiplicare. Trăim sub zodia „Black Swan”.

Dar, cel mai important este faptul că Forumul Davos a fraternizat cu vechii săi contestatari ireconciliabili: de la Goldman Sachs, la Deutsche Bank, de la Barclays la BNP Paribas, băncile au preluat combaterea inechității sociale, a sărăciei ca temă primordială.

Au devenit bancherii stegarii stângii? Nu. Dar pericolul fracturilor sociale deschise este imens. Bancherii, cu mirosul lor fin simt cumulul de dezastre la orizont: saracia endemică scade consumul, distruge stabilitatea, amenință bogăția rezonabilă.

Scenariile SF creionate prin vilele din Beverly Hills par nemilos de apropiate. Nu sunt un pesimist, alarme false s-au dat periodic, de la teoriile malthusiene, la primul Raport al Clubului de la Roma. Bucla pe care suntem cere însă o mult mai mare atenție. Pentru că optimismul happy-end-urilor 3D nu este decât un drog ușor pentru mulțimi și pe termen scurt. Mințile planetei au în față o luptă contra-timp pe soluții reale la probleme din ce în ce mai complexe. Și nu-și permit luxul autoiluziei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *