Nu deţin indicatori statistici cu privire la dimensiunile lipsei de dialog politic din România. Nici nu cred că e nevoie: absenţa unui consens pe pachetul bazal al unei agende de dezvoltare durabilă, consecinţă a maximei atrofieri a acestui dialog, îşi dă măsura în sutele de proiecte care nu trec ciclul electoral intrând direct în clasa ruinelor moderne, în zecile de strategii făcute de miniştri cu mandate meteorice şi aruncate la coş de succesor, în gregarismul şi ţopârlănia de a nu vedea deloc masa verde ci doar bâta şi înjurătura. Continuă lectura „OBLIGAŢIA DIALOGULUI POLITIC”
VIRTUȚILE „AMBIGUITĂȚII CREATIVE”
Glosez la Cafe Sperl, fost stabiliment al elitei imperiale austro-ungare, pe Gumpendorfer strasse, undeva în proximitatea centrului Vienei, pe marginea câtorva gânduri începute în carcasa dinamic-futuristă a aeroportului Otopeni sau altundeva, nu-mai-ştiu-când. Continuă lectura „VIRTUȚILE „AMBIGUITĂȚII CREATIVE””