Nu deţin indicatori statistici cu privire la dimensiunile lipsei de dialog politic din România. Nici nu cred că e nevoie: absenţa unui consens pe pachetul bazal al unei agende de dezvoltare durabilă, consecinţă a maximei atrofieri a acestui dialog, îşi dă măsura în sutele de proiecte care nu trec ciclul electoral intrând direct în clasa ruinelor moderne, în zecile de strategii făcute de miniştri cu mandate meteorice şi aruncate la coş de succesor, în gregarismul şi ţopârlănia de a nu vedea deloc masa verde ci doar bâta şi înjurătura. Continuă lectura „OBLIGAŢIA DIALOGULUI POLITIC”
EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU
Cascada de derapaje prezidenţiale adusă în punctul de maxim de declaraţiile – aparent confuze (afirmaţii şi eschive), dar cu glazură/ ingrediente de „şmecherie” provincială – în cazul privatizării CFR Marfă precum şi obsesia Udrea* pentru care răvăşeşte diversionist viaţa politică, i-au retezat dreptul şefului statului de a rămâne în scenă, sub orice formă, după epuizarea mandatului. Continuă lectura „EPILOG LA PREŞEDINTELE BĂSESCU”