Încheiem un ciclu de şase luni de colectare, procesare şi diseminare a unor idei şi concepte in progress, pe platforma Q Magazine. Un proiect postmodern cu arhitecţi sau „artişti plastici”, cu formule matematice şi creativitate în stare pură, la capătul căruia se întrevede şansa unei construcţii atipice, trainice. Există şi masa critică şi orizontul de aşteptare (fondul aperceptiv) pentru ca ideile începute pe muchia unor discuţii despre elite, despre think tank-uri să ia forma unor proiecte concrete asumate cu impact social, politic şi economic naţional, regional şi global.
Pentru a lărgi puţin fanta de lumină, vorbim despre apropiata aprindere a semnalului roşu „On air” al Centrului Regional pentru Leadership şi Antreprenoriat. O instituţie ce se doreşte a fi un agregator de elite pentru România, pentru Balcanii de Vest şi ţările riverane Mării Negre. Va fi un obiectiv public asumat, un vehicul de comunicare şi un loc geometric academic pentru resursa de inteligenţă şi profesionalism transdisciplinară şi transpartinică a României contemporane, pe un model exersat cu succes în Vest, cu „special guest stars” din zona marii practici a politicii, businessului şi activităţii nonprofit internaţionale.
Club de putere, think tank, centru de inovare, forum de discuţii simultan. O secvenţă a proiectului România care să asigure, sub acelaşi acoperiş, şi predarea ştafetei între diversele guvernări. Un proiect născut în serile de la Academia Română. Punerea în operă a unui asemenea gen de proiect este, volens-nolens şi un exerciţiu de „soft power”. Nu întâmplător problematica finanţării unor edificii culturale de asemenea anvergură stă în raftul discuţiilor din jurul „onorabilizării afacerilor gri”, al unei necesare „amnistii morale” care să restarteze jocul. Nu este o utopie să discuţi în România despre permeabilizarea marelui capital la subiecte percepute ca fiind decupate din arealul spiritual? Cum şi prin ce mijloace va fi trezită conştiinţa aflată, pe plan ideatic, la baza piramidei? La urma urmei, cum vor fi umplute, practic, rezervoarele cu combustibil ale unor demersuri cu rază lungă?
Cheia rezidă în structurarea, în definirea unor raporturi precise de colaborare între Puterea subtilă şi Puterea reală, puterea statului. În modelul funcţional al comunicării „telepatice”dintre cele două şi în alcătuirea mixului responsabilizare-coerciţie. În şansa a doua pentru intrarea în „legalitate şi transparenţă” pentru afaceriştii old fashion. Poate ultima.
Ce este Puterea subtilă? Este forţa autorităţii epistemice, este forţa grupurilor coagulate în jurul unor platforme, este forţa reţelelor, a networkingului. O putere neuniformă, ce conţine ONG-uri şi asociaţii profesionale, informală, neierarhică şi care creează serii armonice peste vuietul mulţimii, peste convulsiile acute. Este puterea creatoare de agendă durabilă.
Puterea reală, puterea ierarhică a unui stat, formală, instituţionalizată şi posesoare a pârghiilor de constrângere. Este puterea care cedează, în paradigma actuală, din „suveranitate” către Puterea subtilă. Care ajută Puterea subtilă să capete influenţă, prin transpunerea ideilor acesteia în norme legale şi sociale.
Modelul de societate bazat pe balanţe de putere, pe întrepătrunderi, pe teoria „uşii rotative” presupune înţelegerea de către Puterea reală a premiselor juste şi a actorilor relevanţi şi, totodată, instalarea unui program de reconversie a plusvalorii semilicite în produs net pentru societate gestionat de Puterea subtilă, în forme specifice acesteia.
Pentru atingerea obiectivului, o terapie de şoc de trezire a conştiinţelor poate acoperi un diapazon larg: de la distincţii de recunoaştere a meritelor până la tradiţionalele cătuşe cu efect pedagogic. Ambele variante ar suscita înţelegere. Pentru cine are urechi de auzit.